MIOPÍE, miopii, s. f. Defect al vederii care se manifestă prin imposibilitatea de a distinge clar obiectele situate la o distanță mai mare; miopism. ♦ Fig. Incapacitate de a vedea lucrurile în toată complexitatea lor. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myopie. Vezi definitia »

FENOMENOLOGÍE s. f. 1. studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, așa cum se manifestă ele în timp și spațiu. 2. (la Hegel) descrierea istoriei spirituale a conștiinței, care se ridică de la certitudinea senzorială la „știința absolută”. 3. curent filozofic idealist, întemeiat de E. Husserl, care reduce „obiectul” la „fenomen”, considerat ca esență de ordin spiritual și ca dat ultim și nemijlocit al conștiinței, independent de existența obiectivă și de experiența senzorială. (< fr. phénoménologie) Vezi definitia »

ETOPEDÍE s. f. ramură a defectologiei care studiază deficiențele de conduită. (< eto- + -pedie) Vezi definitia »

PROVÍNȚIE s.f. v. provincie. Vezi definitia »

PULBERĂRÍE, pulberării, s. f. Fabrică sau depozit de muniții. – Pulbere + suf. -ărie. Vezi definitia »