STUPOÁRE s. f. 1. (Livr.), Stare de uluire provocată de o surpriză sau de o emoție puternică; uimire, stupefacție. 2. (Med.) Simptom care apare în unele psihoze, manifestat prin deprimare, amuțire, imobilitate și insensibilitate completă. – Din fr. stupeur, lat. stupor, -oris. Vezi definitia »

ÎNĂBUȘÍRE s. f. Acțiunea de a (se) înăbuși; sufocare; fig. reprimare. – V. înăbuși. Vezi definitia »

târfoáre, târfóri, s.f. (reg.) 1. lucru stricat, ceva degradat. 2. diaree. Vezi definitia »

RECEPÁRE s.f. Recepaj. [Cf. fr. recépage]. Vezi definitia »

săluíre, săluíri, s.f. (reg.) rămânere peste noapte la cineva; mânere, mas. Vezi definitia »