Definita cuvantului încurcătură
ÎNCURCĂTÚRĂ, încurcături, s. f. 1. Amestecătură, încâlcire de fire, de ață etc. ◊ Încurcătură de mațe = ocluziune intestinală. 2. Situație complicată, neplăcută; bucluc ♦ Confuzie. ◊ Expr. A pune (pe cineva) în încurcătură = a pune pe cineva într-o situație din care nu știe cum să iasă. ♦ Jenă, tulburare. – Încurca + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu încurcătură
ASONÁNȚĂ s. f. 1. rimă imperfectă sprijinită numai pe identitatea vocalei finale accentuate. 2. repetare a aceleiași vocale accentuate într-un vers sau într-o frază, însoțită de consoane asemănătoare, pentru a produce efecte expresive. (< fr. assonance, it. assonanza) Vezi definitia »
trúsă (-se), s. f. – Geantă, cutie specială în care se țin instrumente, obiecte de toaletă etc. etc.; instrumentar, scule. Fr. trousse. – Der. trusou, s. n., din fr. trousseau. Vezi definitia »
AERONAÚTICĂ s.f. – V. aeronautic (1) [DEX'98] Vezi definitia »
AUTOPORTÁNȚĂ, autoportanțe, s. f. (Tehn.) Capacitatea unui sistem sau element de a prelua singur anumite sarcini, fără elemente structurale ajutătoare. – Din fr. autoportance. Vezi definitia »
COROIDÓZĂ s. f. alterație vasculară degenerativă neinflamatorie a coroidei. (< fr. choroïdose) Vezi definitia »