Definita cuvantului încuviințare
ÎNCUVIINȚÁRE, încuviințări, s. f. Acțiunea de a încuviința și rezultatul ei; aprobare, consimțământ, asentiment. – V. încuviința.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu încuviințare
AFURCÁRE s. f. Acțiunea de a afurca. Vezi definitia »
GIGANTIZÁRE s.f. Acțiunea de a gigantiza și rezultatul ei. [< gigantiza]. Vezi definitia »
RECUPERÁRE, recuperări, s. f. Acțiunea de a recupera și rezultatul ei. – V. recupera. Vezi definitia »
INFORMÁRE s.f. Acțiunea de a (se) informa și rezultatul ei. [< informa]. Vezi definitia »
RADIOSTIMULÁRE, radiostimulări, s. f. (Biol.) Metodă de stimulare a creșterii plantelor (prin tratarea semințelor cu radiații). [Pr.: -di-o-] – După fr. radiostimulation. Vezi definitia »