Definita cuvantului îndatorire
ÎNDATORÍRE, îndatoriri, s. f. 1. (Înv.) Obligație bănească. 2. Obligație morală; sarcină obligatorie, datorie. ♦ (Rar) Faptă sau gest cu care îndatorăm pe cineva; atenție, politețe. – V. îndatori.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu îndatorire
MONDIALIZÁRE, mondializări, s. f. Acțiunea de a mondializa. [Pr.: -di-a-] – V. mondializa. Vezi definitia »
ANÚRE s.f.pl. Ordin de batracieni fără coadă, cuprinzând broaștele; (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. anură. / < fr. anoures, cf. gr. an – fără, oura – coadă]. Vezi definitia »
CAȘÁRE s. f. 1. Operație de aplicare pe țesături a unui strat de substanțe care conferă țesăturii respective un tușeu moale, ca de piele. 2. Cașurare. – Din cașa. Vezi definitia »
ANEXÁRE, anexari, s. f. Acțiunea de a anexa; anexiune. – V. anexa. Vezi definitia »
RELAXÁRE s.f. Acțiunea de a se relaxa și rezultatul ei. ♦ Destindere; slăbire, scădere. ♦ Relaxație. [< relaxa]. Vezi definitia »