sloiéț, sloiéți, s.m. (reg.) țurțur de gheață. Vezi definitia »

POTGÁLȚ, potgálțuri, s. n. (Înv.) Guler înalt (la preoții catolici); guler dintr-o fâșie de pânză scrobită, care se pune în jurul gâtului (la bărbați) și care se prinde de cămașă cu butoni sau nasturi. (din rus. podgalstušnik < germ. Halstuch = cravată) Vezi definitia »

guț, guți, s.m. (reg.) Porumbel. Vezi definitia »

dorobánț (dorobánți), s. m. – Soldat de infanterie din armata națională, aparținînd unui corp a cărui existență este atestată începînd din sec. XVII, sub conducerea marelui agă, din 1657. Desființat în 1688, reînființat la jumătatea sec. XIX. – Var. înv. dărăban(ț). Germ. Trabant, prin intermediul mag. darabant (Berneker 218; Tiktin; Candrea). Consoana finală a rezultatului normal *dorobant a fost alterată prin analogie cu pl. (Byck-Graur 259). – Der. dorobănțesc, adj. (al infanteriei naționale); dorobănțime, s. f. (trupe de infanterie). Vezi definitia »

PUIÚȚ, puiuți, s. m. Puișor¹ (1, 3). – Pui¹ + suf. -uț. Vezi definitia »