Definita cuvantului înfurcitură
ÎNFURCITÚRĂ, înfurcituri, s. f. (Rar) Bifurcare de drumuri; răspântie. [Var.: înfurcătúră s. f.] – Înfurci + suf. -tură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu înfurcitură
DĂSCĂLITÚRĂ, dăscălituri, s. f. (Rar) Dăscăleală. – Dăscăli + suf. -tură. Vezi definitia »
ODĂ1 s. f. 1. (ant.) poezie eroică, poem care se cânta sau se recita cu acompaniament de liră. ◊ poezie lirică în care se exprimă sentimente de admirație, de preamărire față de persoane, fapte eroice etc. 2. lucrare muzicală cu caracter eroic, solemn. (< fr., gr. ode, lat. oda) Vezi definitia »
ȘLEÁPCĂ, șlepci, s. f. (Reg.) Pălărie în trei colțuri; tricorn; p. ext. șapcă. – Din rus. šleapka. Vezi definitia »
SUBRÉTĂ s.f. Fată angajată într-o casă pentru anumite treburi de gospodărie; cameristă. ♦ (Teatru) Însoțitoare, într-o comedie. [< fr. soubrette]. Vezi definitia »
MORFOSINTÁXĂ s. f. descriere a regulilor de combinare a morfemelor pentru formarea cuvintelor, a sintagmelor și frazelor. (< fr. morphosyntaxe) Vezi definitia »