Definita cuvantului înger
ÎNGER, îngeri, s. m. Ființă spirituală, cu aripi, înzestrată cu calități excepționale (de bunătate, de frumusețe), mediator între credincioși și Dumnezeu. ◊ Înger păzitor = persoană care veghează asupra cuiva, care are grijă de sănătatea cuiva. ◊ Expr. Tare de înger = care nu se lasă ușor intimidat sau înduioșat; curajos, rezistent. Slab de înger = care cedează, se descurajează ușor, lipsit de voință; fricos, timid. ♦ Epitet dezmierdător dat unei persoane. – Lat. angelus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu înger
ÁLMA MÁTER loc. s. 1. (inițial, la romani) patria. 2. (ulterior) universitate. (< lat. alma mater, mamă hrănitoare) Vezi definitia »
NÍPER s.n. (Mar.) Dispozitiv de frânare pentru parâme de sârmă. [< germ. Nipper]. Vezi definitia »
BERGER [berjé], Gaston (1896-1960), filozof și psiholog francez. Preocupat de epistemologie și caracteriologie („Cercetări asupra condițiilor cunoașterii”, „Caracter și personalitate”). A aplicat metoda prospectivă în cercetarea viitorului („Fenomenologia timpului și prospectiva”). Vezi definitia »
BOBÉR s.m. Sportiv care practică bobul. [< engl. bobber]. Vezi definitia »
AMFOTÉR, -Ă adj. (Chim.; despre un compus chimic) Care poate reacționa atât ca acid cât și ca bază. [< fr. amphotère]. Vezi definitia »