tălpíță, tălpíțe, s.f. (reg.) 1. tălpig (1). 2. chingă la războiul de țesut. 3. laviță în casele țărănești. Vezi definitia »

LÍMITĂ s.f. 1. Ceea ce mărginește ceva; hotar; margine. ♦ Cel mai înalt sau cel mai profund ton pe care-l poate emite o voce sau un instrument. 2. (Mat.) Valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile. 3. (Fig.) Punct până la care pot ajunge posibilitățile cuiva. [< fr., it. limite, cf. lat. limes – margine]. Vezi definitia »

BÓMBĂ s.f. 1. Proiectil (lunguieț) cu încărcătură explozivă, incendiară etc., folosit la bombardamentele de aviație. ◊ Bombă atomică = proiectil având ca exploziv energia obținută prin dezagregarea atomului; bombă cu hidrogen = bombă bazată pe o reacție termonucleară, prin care atomii de hidrogen se transformă în atomi de heliu cu o uriașă degajare de căldură și de energie; ♦ Bombă vulcanică = bucată (rotundă) de lavă, azvârlită de un vulcan de obicei la începutul erupției. 2. Recipient folosit în medicină pentru gaze sau substanțe radioactive. 3. (Peior.) Cârciumă sordidă, murdară. 4. (Fig.; sport) Lovitură puternică de minge. 5. (Fig.; argou) Știre, fapt care produce senzație. [Var. boambă s.f. / < fr. bombe, it. bomba, cf. lat. bombus, gr. bombos – zgomot]. Vezi definitia »

ECTOPLACÉNTĂ s. f. înveliș endotelial incomplet al lacunelor placentare. (< fr. ectoplacenta) Vezi definitia »

locándă (locánde), s. f. – Cîrciumă, restaurant. – Var. locantă. – Mr. lucantă. It. locanda, prin intermediul ngr. λοϰάντα (Tiktin; Gáldi 206), cf. bg., tc. lokanta, sb. lokanda. – Der. locandier, s. m. (hangiu, gazdă), din it. locandiere. Vezi definitia »