OBOSITÓR, -OÁRE, obositori, -oare, adj. Care obosește, care provoacă oboseală; ostenitor, istovitor; p. ext. plictisitor. – Obosi + suf. -tor. Vezi definitia »

EXCAVATÓR s.n. Mașină mare care sapă și încarcă pământul scos din săpătură. [Pron. ecs-ca-, var. escavator s.n. / cf. fr. excavateur, rus. ekskavator]. Vezi definitia »

TAHOGENERATÓR, tahogeneratoare, s. n. Tahometru electric. – Din fr. tachogénérateur. Vezi definitia »

EMONDÓR s.n. Unealtă folosită la emondaj. [Cf. fr. émondoir]. Vezi definitia »

GLADIATÓR s. m. (în Roma antică) luptător (sclav, prizonier sau criminal) în spectacolele publice, care lupta în arenă cu alt gladiator sau cu fiare sălbatice. (< fr. gladiateur, lat. gladiator) Vezi definitia »