stâlpáre, stâlpări, s.m., f., n. (pl.) 1. (s.f.; înv. și pop.) ramură verde, crenguță înfrunzită; ramură de salcie verde și înflorită, care se împarte credincioșilor ortodocși, la biserică, în Duminica Florilor. 2. (s.m.; fig.; înv.) urmaș; vlăstăr. 3. (s.f. pl.; reg.) copaci îngemănați. 4. (s.n. pl.; înv.) toiege. 5. (s.n. pl.; reg.) scocuri sterpe. 6. (s.n. pl.; reg.) cânepă pentru sămânță semănată în porumb. Vezi definitia »

INCIZÁRE s. f. 1. acțiunea de a inciza. 2. tehnică de ornamentație prin zgârierea suprafeței materialului. (< inciza) Vezi definitia »

țivlitoáre, țivlitóri, s.f. (reg.) fluier de ademenit păsări. Vezi definitia »

ABATERE s.f. (Mold.) Înclinație, vocație, aptitudine. Să cerce buni dascali, să-i învețe legea și alte învățături și meșteșu<gu>ri, după abaterea lor. BUGOAVNĂ 1775, 43V. Etimologie: abate. Vezi și abătut. Vezi definitia »

GRAȚIÉRE s.f. Iertare de pedeapsă a unui condamnat. [< grația]. Vezi definitia »