împresurá (împresór, împresurát), vb. – 1. A apăsa, a face presiune. – 2. A copleși, a împovăra, a strînge cu ușa. – 3. A sufoca. – 4. A asedia, a încercui. – 5. A invada, a ocupa. – 6. A asupri, a umili. Probabil din lat. pressus „greutate, apăsare”, al cărui rezultat rom., *pres, nu s-a păstrat. De la pl. său, *presuri, s-a putut forma împresura, ca de la gînduri, îngîndura, sau de la fumuri, înfumura. După Cipariu, Gram., I, 140 (urmat de Pușcariu 792 și DAR), din lat. pressura „apăsare”, prin intermediul unui der. *pressurāre; după Candrea-Dens., 825, din lat. pressōrium, prin intermediul unui der. *impressoriāre; după Koerting 4789, din lat. *impressulāre. – Der. împresurător, adj. (grabnic, presant); împresurătură, s. f. (înv., asuprire; împilare); despresura, vb. (a ridica asediul; a desprinde; a face să înceteze presiunea). Vezi definitia »

AUTOMACARÁ s.f. Macara montată pe un autocamion, folosită de obicei la lucrări de depanare. [< auto²- + macara, după rus. avtokran]. Vezi definitia »

CERVANTES SAAVEDRA [θervántes saavédra], Miguel de (1547-1616), scriitor spaniol. Intrat la început în serviciul unui cardinal și apoi în armată, rănit în bătălia de la Lepanto, răpit de pirați și dus ca sclav în Alger (ulterior răscumpărat), închis de cîteva ori după reîntoarcerea sa în Spania, și-a început tîrziu cariera literară. Opera sa reprezentativă „Iscusitul hidalgo Don Quijote de La Mancha”, satiră a literaturii cavalerești, imagine complexă a conflictului dintre real și ideal, se înscrie printre capodoperele prozei universale (v. Don Quijote, Sancho Panza). Romanul pastoral „Galateea”, piesele de teatru și mai ales ciclul de „Nuvele exemplare”, valoroase prin fantezia și adevărul psihologic, îi întregesc opera. Vezi definitia »

AMARÁ vb. tr. a fixa obiectele, instalațiile de la bordul unei (aero)nave. (< fr. amarrer) Vezi definitia »

DECEREBRÁ vb. I. tr. A îndepărta emisferele cerebrale la animale în scopul studierii activității sistemului nervos central. [< fr. décérébrer]. Vezi definitia »