MĂRITÁT¹ s. n. Faptul de a (se) mărita; măritiș, măritare, mărit². ◊ Loc. adj. De măritat = (despre o fată) de vârstă potrivită pentru căsătorie; nubilă. – V. mărita. Vezi definitia »

PROVIZORÁT s.n. Caracterul a ceea ce este provizoriu, nedefinitiv. [< fr. provisorat]. Vezi definitia »

ISOBÁT, -Ă adj., s.f. v. izobat. Vezi definitia »

mușamát, mușamáte, s.n. (reg.) cuvînt de alintare pentru un copil mic; frumos. Vezi definitia »

ȘTAT s. n. v. stat². Vezi definitia »