POSLÚȘNIC, poslușnici, s. m. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Slujitor boieresc sau mănăstiresc care era scutit de dări. ♦ P. gener. (Înv.) Slujitor, servitor. 2. (Înv.) Infirmier. [Var.: (înv.) poslújnic s. m.] – Din sl. poslušĩnikŭ. Vezi definitia »

NEOPLATÓNIC, -Ă adj., s. m. f. neoplatonician. (< fr. néo-platonique) Vezi definitia »

ANTICANÓNIC, -Ă adj. împotriva canoanelor. (< anti- + canonic) Vezi definitia »

DICOTÓMIC, – Ă adj. v. dihotomic. Vezi definitia »

BUTAFÓRIC, -Ă adj. Referitor la butaforie. [Cf. rus. butaforskii]. Vezi definitia »