CĂUTÁRE, căutări, s. f. Acțiunea de a (se) căuta. 1. Cercetare făcută cu scopul de a găsi ceva. 2. Îngrijire; p. restr. tratament sau îngrijire medicală. 3. (Înv.) Administrare a unui bun material. 4. (Înv.) Inspecție, examinare. 5. Osteneală; năzuință. 6. Privire; căutătură. 7. Preț bun, trecere. ◊ Expr. A avea căutare = (despre oameni) a se bucura de considerație; (despre mărfuri) a fi solicitat. [Pr.: că-u-. Var.: (pop.) cătáre s. f.] – V. căuta. Vezi definitia »

INGREUNÁRE s. f. v. ingreuna. [Sinonime] Vezi definitia »

ȘINUÍRE, șinuiri, s. f. Acțiunea de a șinui și rezultatul ei; șinuit¹. – V. șinui. Vezi definitia »

ASFINȚÍRE s. f. (Rar) Faptul de a asfinți. Vezi definitia »

CONJECTURÁRE, conjecturări, s. f. Acțiunea de a conjectura și rezultatul ei; judecată făcută după aparențe. – V. conjectura. Vezi definitia »