Definita cuvantului înnobilare
ÎNNOBILÁRE, înnobilări, s. f. Acțiunea de a (se) înnobila.V. înnobila.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu înnobilare
PREDESTINÁRE, predestinări, s. f. Acțiunea de a predestina și rezultatul ei; ceea ce i-ar fi cuiva dinainte hotărât de divinitate, de soartă; ursită, destin, soartă, predestinație. ♦ Doctrină potrivit căreia fiecare om ar avea fixat de mai înainte destinul său de către divinitate. – V. predestina. Vezi definitia »
OBIDÁRE, obidări, s. f. v. OBIDA. – [DLRM] Vezi definitia »
ASCUȚITOÁRE, ascuțitori, s. f. Unealtă (sau aparat, mașină) cu care se ascut obiecte tăioase, se face vârf la creioane etc. – Ascuți + suf. -toare. Vezi definitia »
SOLICITÁRE, solicitări, s. f. Acțiunea de a solicita și rezultatul ei; cerere stăruitoare. ♦ Proces fizic prin care se produc tensiuni și deformații în interiorul unui corp solid. – V. solicita. Vezi definitia »
APRECIÉRE, aprecieri, s. f. Acțiunea de a aprecia și rezultatul ei; prețuire, stimă; considerare, judecată, analiză. ◊ Expr. A lăsa (ceva) la aprecierea cuiva = a supune (ceva) judecății sau opiniei cuiva. [Pr.: -ci-e-]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z