ODONTOLÍT, odontolite, s. n. Tartru dentar. – Din fr. odontolite. Vezi definitia »

NEMIJLOCÍT, -Ă, nemijlociți, -te, adj., adv. (Care se face) fără mijlocirea vreunei persoane, fără interpunerea vreunei fapte, întâmplări etc. din afară, pe o cale neocolită, direct. – Ne- + mijlocit. Vezi definitia »

GRANÍT s. n. rocă magmatică intruzivă, compactă, foarte dură, din șisturi cristaline de feldspat, cuarț și mică, pentru pavaje, ca material de construcții etc. (< fr. granit) Vezi definitia »

CÂNTĂRÍT², -Ă, cântăriți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Cumpănit, chibzuit, socotit. – V. cântări. Vezi definitia »

ASEMELUÍT, -Ă, asemeluiți, -te, adj. v. ASEMELUI. – [DLRM] Vezi definitia »