DENUMÍRE s. f. faptul de a denumi; denominație. ◊ nume dat unei ființe, unui lucru sau fenomen; cuvânt care denumește ceva. (< denumi) Vezi definitia »

TAXÁRE s.f. Acțiunea de a taxa și rezultatul ei; socotire, calculare a unui preț, stabilire a unei taxe; taxație. [< taxa]. Vezi definitia »

BIZUÍRE, bizuiri, s. f. Faptul de a se bizui. – V. bizui. Vezi definitia »

TÁRE¹ adv. 1. Foarte, mult, extrem. ◊ (Pe lângă adjective sau adverbe, ajută la formarea superlativului). Îți voi rămânea tare recunoscător (ODOBESCU). 2. Cu forță, cu intensitate, cu putere. 3. (Pe lângă verbe ca «a vorbi», «a spune», «a cânta» etc.; în opoziție cu în gând) Cu glas articulat, pentru a fi auzit de cei din jur; (în opoziție cu încet) cu glas ridicat, pentru a se auzi bine sau departe. 4. (În opoziție cu agale, încet etc.) Iute, repede. Prin târg așa mâna de tare... de ți se părea că zboară iepele (CREANGĂ). – Lat. talem. Vezi definitia »

REDISTRIBUÍRE s.f. Acțiunea de a redistribui și rezultatul ei; reîmpărțire. [< redistribui]. Vezi definitia »