militá (militéz, militát), vb. – A lupta. Fr. militer. – Der. militant, adj., din fr. militant; militar, adj., din fr. militaire; milităresc, adj. (cazon); militărește, adv. (ca militarii); militărie, s. f. (viață, carieră de militar); militărime, s. f. (reuniune, grup de militari); militarism, s. n., din fr. militarisme; militariza, vb., din fr. militariser; demilitariza, vb., din fr. démilitariser; milităros, adj. (războinic, curajos, hotărît, mîndru); miliție, s. f., din fr. milice, în parte prin rus. milicija; milițian, s. m. Vezi definitia »

CĂRUNTÁ vb. I. v. cărunți. Vezi definitia »

DEZERTÁ vb. intr. 1. a fugi din armată; a fugi la inamic (în timp de război) ca militar. 2. (fig.) a părăsi în mod laș un loc, o funcție, o misiune. (< fr. déserter) Vezi definitia »

IMPOSTÁ vb. tr. a aranja, a organiza bazele, structurile unei construcții, ale unei lucrări. (< it. impostare) Vezi definitia »

FARTÁ vb. I. tr. A unge schiurile cu fart. [< fr. farter]. Vezi definitia »