REGOLÍT s. n. (geol.) scoarță de dezagregare care se formează pe versanții slab înclinați. (< fr. régolithe) Vezi definitia »

STÂLPÍT, -Ă, stâlpiți, -te, adj. (Înv.) 1. Încremenit, înlemnit (de teamă, de mirare). 2. (Despre ochi) Pironit, ațintit, fixat. – V. stâlpi. Vezi definitia »

CAUSTOBIOLÍT s.n. Rocă de origine organică, având proprietatea de a arde. [Pron. ca-us-. / cf. germ. Kaustobiolithe < gr. kaustikos – arzător, bios – viață, lithos – piatră]. Vezi definitia »

fortuit Vezi definitia »

ZINNWALDÍT s.n. Silicat natural de litiu, potasiu și fier. [Pron. ținvaldít] (din fr. zinnwaldite, germ. Zinnwaldit) Vezi definitia »