IEZUÍT s. m. 1. membru al unui ordin de călugări catolici, creat în 1534 de călugărul spaniol Ignațiu de Loyola pentru combaterea Reformei și întărirea puterii papale. 2. (fig.) om ipocrit, intrigant, viclean, perfid. (< fr. jésuite, germ. Jesuit) Vezi definitia »

ZĂLUZÍT, -Ă, zăluziți, -te, adj. (Reg.) Înnebunit, năucit, sărit (din minți) – V. zăluzi. Vezi definitia »

NEPRIHĂNÍT, -Ă, neprihăniți, -te, adj. Care este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur, curat, nepătat, imaculat; spec. cast. – Ne- + prihănit (înv. „păcătos, vinovat” < prihană). Vezi definitia »

NEMERÍT, -Ă adj. v. nimerit. Vezi definitia »

IMPÓZIT s.n. Plată obligatorie către stat pe care trebuie s-o efectueze cetățenii, organizațiile economice etc. potrivit anumitor norme de impunere, aceste norme, ca și natura și destinația impozitelor, depinzând de orânduirea socială. [Pl. -te, -turi. / < lat. impositus, cf. it. imposta, fr. impôt]. Vezi definitia »