ștrăpățuít, -ă, adj. (reg.) obosit, istovit, vlăguit; hărțuit. Vezi definitia »

HĂRĂZÍT, -Ă, hărăziți, -te, adj. 1. Stabilit, hotărât dinainte; destinat (1). 2. (Înv.) Devotat, credincios, fidel. – V. hărăzi. Vezi definitia »

HIPOCRÍT, -Ă adj. v. ipocrit. Vezi definitia »

ROTUNJÍT, -Ă, rotunjiți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Cu o formă rotundă, cu un contur curb. ◊ Consoană rotunjită = consoană la rostirea căreia se adaugă o articulație suplimentară de rotunjire a buzelor. Vocală rotunjită = vocală pronunțată cu participarea activă a buzelor, care se apropie formând o deschizătură circulară. 3. Mărit, sporit, întregit. [Var.: (reg.) rătunzít, -ă, rotunzít, -ă adj.] – V. rotunji. Vezi definitia »

pielarepít, pielaripíte, s.n. (înv.) himenopter. Vezi definitia »