Definita cuvantului însoțitor
ÎNSOȚITÓR, -OÁRE, însoțitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care însoțește, care întovărășește. ◊ Însoțitor de vagoane = funcționar la căile ferate însărcinat cu supravegherea unui vagon de la stația de pornire până la stația de destinație. – Însoți + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu însoțitor
HIPERCALCULATÓR s. n. calculator bazat pe o creștere spectaculoasă a numărului procesoarelor componente. (< hiper- + calculator) Vezi definitia »
VIZITATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care face o vizită cuiva; cel care vizitează ceva. [Cf. fr. visiteur]. Vezi definitia »
LINIȘÓR, -OÁRĂ, linișori, -oare, adj. (Pop.) Diminutiv al lui lin3. – Lin3 + suf. -ișor. Vezi definitia »
TÂLCUITÓR, -OÁRE, tâlcuitori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Persoană care explică, comentează sau interpretează tâlcul unor fapte, al unor vorbe, al unor scrieri etc.; tălmaci. ♦ Traducător. [Pr.: -cu-i-] – Tâlcui + suf. -tor. Vezi definitia »
BATJOCORITÓR, -OÁRE, batjocoritori, -oare, adj. Care batjocorește. Batjocori + suf. -tor. Vezi definitia »