Definita cuvantului însoțitor
ÎNSOȚITÓR, -OÁRE, însoțitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care însoțește, care întovărășește. ◊ Însoțitor de vagoane = funcționar la căile ferate însărcinat cu supravegherea unui vagon de la stația de pornire până la stația de destinație. – Însoți + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu însoțitor
TRANSDUCTÓR s. n. (electr.) dispozitiv care permite transformarea unei mărimi fizice; transformator de energie acustică în energie electrică etc. ◊ (telec.) amplificator magnetic. (< fr. transducteur) Vezi definitia »
PROSECTÓR s.m. Persoană însărcinată să prepare piesele anatomice necesare la cursul unui profesor. [< fr. prosecteur, lat. prosector]. Vezi definitia »
PLANIFICATÓR, -OÁRE I. adj. care planifică. II. s. m. f. specialist în întocmirea planurilor de producție. III. s.n. (inform.) program specializat al sistemului de operare al unui calculator, destinat alocării resurselor sistemului în vederea desfășurării unor activități. (< planifica + -tor, /III/ după engl. scheduler) Vezi definitia »
GUVERNÓR s. m. persoană însărcinată în trecut cu educația unui tânăr (nobil). (< fr. gouverneur) Vezi definitia »
LIGULIFLÓR, -Ă adj. (despre plante) cu flori ligulate. (< fr. liguliflore) Vezi definitia »