PREDICÁT s. n. 1. parte principală a propoziției care atribuie subiectului o acțiune, o stare, o însușire. ♦ ~ verbal = predicat exprimat printr-un verb predicativ la un mod personal, locuțiune verbală, adverb sau interjecție predicativă; ~ nominal = predicat exprimat printr-un verb copulativ și un nume predicativ. 2. (log.) termen al unei judecăți care afirmă sau neagă ceva în legătură cu subiectul. ◊ (log. simbolică) element constitutiv al funcțiilor specifice calculului de predicate. 3. (mat.) enunț care depinde de una sau mai multe variabile și căruia, pentru orice valoare dată variabilelor, îi corespunde o propoziție. (< fr. prédicat, lat. praedicatum) Vezi definitia »

CALCULÁT, -Ă adj. (despre oameni) chibzuit, cumpănit, preocupat de propriile interese. (< calcula) Vezi definitia »

DESFĂȘURÁT, -Ă, desfășurați, -te, adj. (Despre obiecte înfășurate) Întins, desfăcut. ♦ (Despre un grup compact) Răsfirat într-o anumită ordine. ♦ (În sintagma) Plan desfășurat = plan (de muncă, de activitate) defalcat pe perioade de timp. – V. desfășura. Vezi definitia »

ablegát s. m. legat¹ (2) al papei. (< fr. ablégat, lat. ablegatus, germ. Ablegat) Vezi definitia »

POSTULÁT, -Ă, postulați, -te, adj. v. POSTULA. – [DEX '98] Vezi definitia »