Definita cuvantului însumi
ÎNSUMI, ÎNSĂMI, pron. de întărire. 1. (Pe lângă un substantiv sau un pronume) Chiar, tocmai. 2. (Înv.) Eu (sau tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul altuia. [Forme gramaticale; pers. 2 sg. însuți, însăți, pers. 3 sg. însuși, însăși, pers. 1 pl. înșine, însene, pers. 2 pl. înșivă, însevă, pers. 3 pl. înșiși, înseși] – Îns(ul) + -mi, -ți, -și.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu însumi
PLAGIOSTÓMI s.m.pl. Subclasă de pești cu schelet cartilaginos, având gura în formă de deschizătură transversală și orificiile branhiale deschise direct la exterior. [Sg. plagiostom. / < fr. plagiostomes, cf. gr. plagios – oblic, stoma – gură]. Vezi definitia »
ciulmi s.m. pl. (reg.) aluat frământat cu ou și prăjit în unt; colăcei prăjiți în unt. Vezi definitia »
mâlcomí, mâlcomésc, vb. IV (reg.) a (se) liniști, a tăcea. Vezi definitia »
HEMI- Element prim de compunere savantă însemnând „(pe) jumătate”. [Var. emi-. / < fr. hémi-, cf. gr. hemi]. Vezi definitia »
năstimí (năstimésc, năstimít), vb. refl. – (Trans., Olt.) A ieși, a apărea, a se produce. Origine suspectă. Pare legat de sb. nastati, nastajem (Candrea; Scriban). Vezi definitia »