Definita cuvantului însușire
ÎNSUȘÍRE, însușiri, s. f. 1. Acțiunea de a-și însuși și rezultatul ei. 2. Trăsătură distinctivă; caracteristică. ♦ Talent, înclinație. – V. însuși.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu însușire
gemânáre, gemânări, s.f. (pop.; de obicei la pl.) 1. furculițele carului sau ale căruței. 2. ramuri bifurcate. 3. bifurcarea unui râu. Vezi definitia »
EXCOMUNICÁRE, excomunicări, s. f. Acțiunea de a excomunica și rezultatul ei; excludere temporară sau definitivă dintr-o comunitate religioasă creștină, mozaică etc. pentru abateri de la canoane sau dogme. – V. excomunica. Vezi definitia »
Iubire tantrica Vezi definitia »
popíre2, popíri, s.f. (reg.) proptire a ceva cu ajutorul popilor, stâlpilor. Vezi definitia »
PĂLMUÍRE, pălmuiri, s. f. Acțiunea de a pălmui. – V. pălmui. Vezi definitia »