Definita cuvantului întâmpinare
ÎNTÂMPINÁRE, întâmpinări, s. f. 1. Acțiunea de a întâmpina și rezultatul ei. ◊ Expr. A ieși sau a veni în (sau întru) întâmpinarea cuiva = a ieși în calea cuiva (pentru a-l primi). 2. Spec. Contestație, obiecție în justiție. [Var.: întimpináre s. f.] – V. întâmpina.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu întâmpinare
ASASINÁRE, asasinări, s. f. Acțiunea de a asasina; omorâre, ucidere; omor. Vezi definitia »
RESIGNÁRE s. f. v. resemnare. Vezi definitia »
SFĂRÂMÁRE, sfărâmări, s. f. Acțiunea de a (se) sfărâma și rezultatul ei; sfărâmat1. [Var.: sfărmáre s. f.] – V. sfărâma. Vezi definitia »
TERMINÁRE, terminări, s. f. 1. Faptul de a (se) termina; sfârșire, isprăvire. 2. (Înv.) Terminație (2). – V. termina. Vezi definitia »
CONCESIONÁRE, concesionări, s. f. Faptul de a concesiona. [Pr.: -si-o-] – V. concesiona. Vezi definitia »