Definita cuvantului întâmpinare
ÎNTÂMPINÁRE, întâmpinări, s. f. 1. Acțiunea de a întâmpina și rezultatul ei. ◊ Expr. A ieși sau a veni în (sau întru) întâmpinarea cuiva = a ieși în calea cuiva (pentru a-l primi). 2. Spec. Contestație, obiecție în justiție. [Var.: întimpináre s. f.] – V. întâmpina.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu întâmpinare
a sta la palavre / la povești / la taclale expr. a pierde timpul cu discuții sterile. Vezi definitia »
necuceríre s.f. (înv.) aroganță. Vezi definitia »
AUTOMĂTURĂTOÁRE, automăturători, s. f. Autovehicul pentru măturatul străzilor. [Pr.: a-u-] – Auto2 + măturătoare. Vezi definitia »
CĂPTUȘÍRE, căptușiri, s. f. Acțiunea de a (se) căptuși. – V. căptuși. Vezi definitia »
HAZARDÁRE s. f. Acțiunea de a se hazarda. – V. hazarda. Vezi definitia »