Definita cuvantului întâmplare
ÎNTÂMPLÁRE, întâmplări, s. f. Acțiunea de a se întâmpla și rezultatul ei. 1. Ceea ce se întâmplă; fapt, eveniment. ♦ Peripeție; aventură (neplăcută). 2. Ceea ce se petrece în mod incidental; hazard. ◊ Loc. adv. Din întâmplare = incidental. La întâmplare sau la (ori în) voia întâmplării = în voia sorții; într-o doară, la nimereală. (Pop.) La toată întâmplarea = în orice caz. (Pop.) De o (sau pentru orice) întâmplare = pentru orice eventualitate. – V. întâmpla.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu întâmplare
KILOMETRÁRE s.f. Acțiunea de a kilometra și rezultatul ei. [< kilometra]. Vezi definitia »
cvasimonetare Vezi definitia »
ȘOSELÁRE, șoselări, s. f. Șoseluire. – V. șosela. Vezi definitia »
ZMĂCINÁRE, zmăcinări, s. f. (Rar) Faptul de a se zmăcina; zbucium, frământare; zguduire. – V. zmăcina. Vezi definitia »
SPRIJINÍRE, sprijiniri, s. f. Acțiunea de a (se) sprijini; sprijin, reazem. ♦ Fig. Ajutor, ocrotire, concurs (material sau moral) acordat cuiva sau la ceva. – V. sprijini. Vezi definitia »