Definita cuvantului întâmplător
ÎNTÂMPLĂTÓR, -OÁRE, întâmplători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care se produce din întâmplare, care survine în mod neprevăzut; incidental, accidental, aleatoriu. – Întâmpla + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu întâmplător
popor Vezi definitia »
PLOPUȘÓR, plopușori, s. m. Diminutiv al lui plop; plopuț. – Plop + suf. -ușor. Vezi definitia »
TOTALIZATÓR, totalizatoare, s. n. Aparat care totalizează mecanic. – Din fr. totalisateur. Vezi definitia »
DISCUITÓR s.n. Mașină agricolă cu discuri metalice ascuțite, folosită pentru afânarea solului. [< disc]. Vezi definitia »
RADIORECEPTÓR s.n. Aparat cu care se recepționează emisiunile radiofonice. [Cf. fr. radiorécepteur]. Vezi definitia »