Definita cuvantului întemeia
ÎNTEMEIÁ, întemeiez, vb. I. 1. Tranz. A înființa, a funda (un stat, o instituție etc.). ♦ (Rar) A zidi, a clădi. ♦ Fig. A pune temelii durabile; a consolida. 2. Refl. Fig. A avea ca temei; a se sprijini, a se baza (pe ceva). [Pr.: -me-ia] – În + temei.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu întemeia
EXPATRIÁ vb. I. refl. A emigra. [Pron. -tri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. expatrier, cf. lat. ex – afară, patria – patrie]. Vezi definitia »
RĂZGÂIÁ, răzgấi, vb. I. Tranz. A alinta peste măsură, a satisface capriciile cuiva; a răsfăța. [Pr.: -gâ-ia. – Var.: râzgâiá vb. I] – Din bg. razgaljam. Vezi definitia »
ORIENTÁLIA s. f. pl. 1. cunoștințele referitoare la popoarele și culturile din Orient. 2. secție într-o bibliotecă, într-un muzeu cu piese reprezentând aceste culturi. (< lat. orientalia) Vezi definitia »
Străinezia s. invar. străinătate. Vezi definitia »
pălăriá, pers. 3 sg. pălăriáză, vb. I refl. (reg.; despre roata carului) a lua forma unei pălării. Vezi definitia »