Definita cuvantului întemeietor
ÎNTEMEIETÓR, -OÁRE, întemeietori, -oare, s. m. și f. Persoană care a întemeiat ceva; fondator, ctitor. [Pr.: -me-ie-] – Întemeia + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu întemeietor
PESMECIÓR, pesmeciori, s. m. Diminutiv al lui pesmet. – Pesmet + suf. -ior. Vezi definitia »
CISTOFÓR2, -Ă s. m. f. (ant.) cel care purta o cistă (1) la procesiuni. (< fr. cistophore, lat. cistophorus) Vezi definitia »
NUCIVOR, -Ă adj. care se hrănește cu nuci. (< fr. nucivore) Vezi definitia »
AZVÂRLITÓR, -OÁRE, azvârlitori, -oare, adj. Care azvârlă. ♦ (Substantivat, f.) Partea în contrapantă a unor jilipuri pentru aruncarea lemnelor într-o grămadă mare. – Din azvârli + suf. -(i)tor. Vezi definitia »
FOR, (2) foruri, s. n. 1. Piață publică în Roma antică, unde era concentrată viața social-politică, religioasă și economică a orașului și unde se judecau procesele. 2. Autoritate, instanță, organ de stat. 3. (În sintagma) For interior = conștiință. – Din lat. forum, (3) fr. for. Vezi definitia »