BEÁT², -Ă, beți, -te, adj. 1. Care este în stare de ebrietate; aghesmuit, afumat, amețit, băut² (2), cherchelit, făcut², matosit. ♦ Fig. Copleșit, amețit, tulburat de o stare sufletească foarte plăcută. Beat de amor. Beat de fericire. – Lat. bibitus. Vezi definitia »

COACUZÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) acuzat în același proces împreună cu alții. (< fr. coaccusé) Vezi definitia »

RECOMANDÁT, -Ă adj. 1. Indicat, potrivit. 2. (Despre scrisori, colete etc.; adesea s.) Care este francat cu o taxă specială, pentru a se remite destinatarului sub semnătură. [Cf. fr. recommandé]. Vezi definitia »

IMPERFORÁT, -Ă adj. (Despre o parte a corpului) Care nu este perforată, deschisă și care trebuie să fie. [Cf. fr. imperforé]. Vezi definitia »

întrebát s.n. (înv.) întrebare, întrebăciune. Vezi definitia »