alái (aláiuri), s. n. – 1. Cortegiu, suită. – 2. Pompă, ceremonial. – 3. Adunare zgomotoasă, șleahtă. Mr. alae. Tc. alay (Șeineanu, II, 14; Roesler 581; Lokotsch 51); cf. ngr. ἀλάϊ, bg., sb. alai. Vezi definitia »

allégro assái (it.) (-le-gro, -sai) loc. adv. Vezi definitia »

GRISÁI s.n. Pictură monocromă în camaieu gri, care imită efectele sculpturii. [< fr. grisaille]. Vezi definitia »

NAI, naiuri, s. n. Numele a două instrumente muzicale populare de suflat: a) instrument compus dintr-un grup puțin concav de fluiere de dimensiuni diferite, așezate în ordinea mărimii lor; b) fluier de trestie cu șapte găuri. – Din tc. nay, ney. Vezi definitia »

GRAI, graiuri, s. n. 1. Glas, voce. ◊ Loc. adv. Într-un grai = într-un glas, toți deodată. ◊ Expr. A prinde (sau a da) grai = a începe sau a se hotărî să vorbească. A-i pieri (sau a-și pierde) graiul = a nu mai putea să vorbească (de emoție, de frică etc.), a amuți; a nu mai avea ce să spună. 2. Facultatea de a vorbi. ◊ Loc. adv. Prin viu grai = oral. 3. Limbă. ♦ Fel de a vorbi. 4. Unitate lingvistică subordonată dialectului, caracteristică pentru o regiune mai puțin întinsă; p. ext. dialect. 5. (Rar) Vorbă, cuvânt. – Din grăi (derivat regresiv). Vezi definitia »