Definita cuvantului întorcător
ÎNTORCĂTÓR, întorcătoare, s. n. Piesă la războiul de țesut, constând dintr-un băț lung cu care se strânge, pe sulul dinainte, pânza țesută; întinzător, încordător. Întoarce + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu întorcător
URZITÓR, -OÁRE, urzitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care urzește pânza. ♦ Fig. Uneltitor, conspirator, complotist. 2. S. n., s. f. Mașină de urzit pânza. – Urzi + suf. -tor. Vezi definitia »
PROPRÉTOR s. m. magistrat roman locțiitor al unui pretor. (< fr. propréteur, lat. propraetor) Vezi definitia »
RĂBDĂTÓR, -OÁRE, răbdători, -oare, adj. 1. Care suportă cu tărie (și fără împotrivire) neplăceri fizice sau morale. ♦ (Despre lucruri) Rezistent, durabil. 2. Perseverent, stăruitor, tenace. – Răbda + suf. -ător. Vezi definitia »
ZĂBOVITÓR, -OÁRE, zăbovitori, -oare, adj. (Înv.) Zăbavnic. – Zăbovi + suf. -tor. Vezi definitia »
țímpor s. n. – Pucioasă, sulf. Mag. sumpor (Candrea). – În Trans. și Olt. Vezi definitia »