Definita cuvantului întorsătură
ÎNTORSĂTÚRĂ, întorsături, s. f. 1. Cotitură, curbă (a unui drum, a unei ape); Întorsură (1), cot (I 2). ♦ Fig. Schimbare esențială în mersul, în dezvoltarea unei întâmplări; curs nou, înfățișare nouă. 2. Fig. (Rar) Întorsură (2). 3. Fig. Fel de a așeza cuvintele, propozițiile într-o frază. – Întors2 + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu întorsătură
ȘEMIZÉTĂ, șemizete, s. f. (Rar) Bluză femeiască simplă, cu croială asemănătoare cu cea a cămășilor bărbătești. – Din fr. chemisette. Vezi definitia »
METALÍMBĂ s. f. metalimbaj. (după fr. métalangue, it. metalingua) Vezi definitia »
SINDESMÍTĂ s. f. inflamație a ligamentelor. (< fr. syndesmite) Vezi definitia »
ALÉLĂ, alele, s. f. (Biol.) Genă de un anumit tip de pe același cromozom. – Din fr. allèle. Vezi definitia »
SEDÍLĂ1, sedile, s. f. Semn diacritic în formă de virgulă (,), care se pune sub unele consoane pentru a le da valoarea altui sunet. – Din fr. cédille. Vezi definitia »