Definita cuvantului întorsătură
ÎNTORSĂTÚRĂ, întorsături, s. f. 1. Cotitură, curbă (a unui drum, a unei ape); Întorsură (1), cot (I 2). ♦ Fig. Schimbare esențială în mersul, în dezvoltarea unei întâmplări; curs nou, înfățișare nouă. 2. Fig. (Rar) Întorsură (2). 3. Fig. Fel de a așeza cuvintele, propozițiile într-o frază. – Întors2 + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu întorsătură
zíuă v. zi Vezi definitia »
TERMOFÍTĂ s. f. plantă iubitoare de căldură. (< fr. thermophyte) Vezi definitia »
TROFONEVRÓZĂ s.f. (Med.) Tulburare a troficității ca urmare a îmbolnăvirii sistemului nervos. [< fr. trophonévrose]. Vezi definitia »
RELÍCTĂ, relicte, adj. (Biol.; în sintagma) Specie relictă (și substantivat, f.) = specie de plantă sau de animal care a supraviețuit dispariției unei faune sau unei flore în decursul timpurilor geologice. – Din germ. relikt, lat. relictus. Vezi definitia »
vâjâială, vâjâieli s. f. v. vâj. Vezi definitia »