GURĂ aftă, bot, bușon, cățea, cioc, cioclonț, ciocomengo, clanță, clempano, cloanță, clonț, cobză, cutia vorbirii, fermoar, flașnetă, flaut, fleancă, fleoarță, flisc, flit, gingie, goarnă, govie, ială, mijă, morișcă, mozgă, muian, muie, muștiuc, muzicuță, ocarină, papacioacă, papagal, papiț, papiță, plisc, pupătoare, pupăză, rât, scuipătoare, teflu, țarcă, țiu, zotcă. Vezi definitia »

IBOVNICÚȚĂ, ibovnicuțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui ibovnică. – Ibovnică + suf. -uță. Vezi definitia »

VALECÚLĂ s. f. (anat., bot.) depresiune ușoară pe suprafața unui organ; spațiul între două ridicături sau dungi. (< fr. vallécule, lat. vallecula) Vezi definitia »

RADIOTELEMECÁNICĂ s. f. dirijare a mecanismelor mobile la distanță cu ajutorul undelor radiofonice. (< fr. radiotélémécanique) Vezi definitia »

CARICATÚRĂ s. f. 1. desen care reprezintă o persoană, o situație etc. exagerând intenționat, în scopuri satirice, anumite trăsături (negative). 2. (fig.) imitație nereușită, denaturată. (< fr. caricature, it. caricatura) Vezi definitia »