Definita cuvantului întregime
ÎNTREGÍME, întregimi, s. f. Calitatea de a fi întreg; totalitate, plenitudine. ◊ Loc. adv. În întregime = de tot, complet. ♦ (Concr.) Ansamblul elementelor care constituie un tot. – Întreg + suf. -ime.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu întregime
CEȘME, Bătălia de la ~, bătălie desfășurată în golful Ceșme, de pe țărmul turcesc al Mării Egee (iun. 1770), în timpul Răboiului Ruso-Turc (1768-1774), în care flota rusă a distrus pe cea turcă. Vezi definitia »
TENÉSME s.f.pl. (Med.) Senzație dureroasă produsă de iritarea și contracția sfincterelor anale sau vezicale. [< fr. ténesmes, cf. gr. teinesmos]. Vezi definitia »
ȘORICÍME s. f. Șoricărie. – Șoarece + suf. -ime. Vezi definitia »
IUNCHERÍME s. f. Clasa marilor proprietari de pământ germani, care provenea din nobilimea militară. – Iuncher + suf. -ime. Vezi definitia »
intelectocănime, intelectocănimi s. f. (iron.) 1. totalitatea intelectualilor cu comportament de mitocani. 2. totalitatea mitocanilor cu pretenții de intelectual. Vezi definitia »