văsușór (reg., rar) s. n., pl. văsușoáre Vezi definitia »

TOREADÓR, toreadori, s. m. Luptător cu taurii (în Spania și în sudul Franței). [Pr.: -re-a-] – Din fr. toréador. Vezi definitia »

ACCEPTÓR, -OÁRE s. m. 1. (atom) capabil a primi electroni suplementari. 2. (substanță chimică) care poate fixa o altă substanță. (< fr. accepteur) Vezi definitia »

VINIȘÓR s. n. (Pop. și fam.) Diminutiv al lui vin; vin bun; vinuleț, vinuț. – Vin + suf. -ișor. Vezi definitia »

PRĂGUȘÓR, prăgușoare, s. n. 1. Diminutiv al lui prag. 2. Mic suport pe care se așază tacâmurile la masă. – Prag + suf. -ușor. Vezi definitia »