SPURCAT² -Ă, spurcați, -te, adj. 1. Murdar; respingător, scârbos, scârnav. ♦ Fig. (Despre vorbe) Trivial, vulgar. ◊ Expr. Spurcat la gură = care spune vorbe triviale, vulgare. 2. (Despre alimente) Care a venit în contact cu ceva scârbos, murdar și nu mai poate fi mâncat; (despre vase) în care (din același motiv) nu se pun alimente pentru oameni. ♦ Oprit, interzis de biserică (în posturi). 3. Fig. (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) Vrednic de dispreț; mârșav, ticălos. ♦ (Despre lucruri, fapte etc.) Odios, nesuferit; rău, nedrept. 4. Fig. (Adesea substantivat) Eretic, păgân. ♦ (Substantivat, m. art.) Dracul. – V. spurca. Vezi definitia »

ATESTÁT, atestate, s. n. Act prin care se atestă ceva; certificat sau diplomă de studii. – Germ. Attestat. Vezi definitia »

RIMELÁT¹ s. n. Faptul de a (se) rimela. – V. rimela. Vezi definitia »

NITRODERIVÁT s.m. Substanță organică obținută prin nitrare. [< germ. Nitroderivat, cf. fr. nitrodérivé]. Vezi definitia »

ÎNNOPTÁT¹ s. n. 1. Înnoptare. 2. Rămânere undeva peste noapte. – V. înnopta. Vezi definitia »