IDEMPOTÉNȚĂ s.f. (Mat.) Proprietate a elementelor unei mulțimi având o operație binară, astfel ca prin compunere cu ele însele să rămână neschimbate. [< fr. idempotence, cf. lat. idem – același, potentia – putere]. Vezi definitia »

chíciură s. f. – Promoroacă. Bg. kićur (Conev 75; DAR); mai ales în Munt. Se confundă cu bg. kićor „ciorchine” – Der. închiciuri (var. închiciura), vb. (a se acoperi de chiciură). Cicură, s. f. (chiciură), pe care Cihac, II, 52, îl pune în legătură cu ceh. cikor, trebuie să fie o formă cu metateză a aceluiași cuvânt. Vezi definitia »

CENTROPLÁSMĂ s. f. zonă plasmatică centrală care înconjoară centriolul. (< fr. centroplasme) Vezi definitia »

dobă, dóbe, s.f. (reg.) 1. tobă. 2. (fig.) îndopat. 3. caltaboș. Vezi definitia »

APRETÚRĂ s.f. Apretare; (p. ext.) operațiile de fierbere, de înălbire, de apretare etc. la care este supus un material textil. ♦ Local, instalație unde se face apretarea. [< germ. Appretur]. Vezi definitia »