SCIT, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) care aparținea unei populații indo-europene nomade, în stepele din nordul Mării Negre și ale Mării Caspice; scitic. ◊ (s. f.) limbă iraniană veche vorbită de sciți; scitică. (< fr. scythe, lat. scytha) Vezi definitia »

TELURÍT s. m. oxid natural de telur. (< fr. tellurite) Vezi definitia »

punguít¹, punguítă, adj. (reg.) pungălit; prost cusut, de mântuială. Vezi definitia »

JUGĂNÍT, jugăniți, adj. (Pop.) Castrat. – V. jugăni. Vezi definitia »

AUDÍT s.n. Funcție de control și de revizie contabilă a unei firme; proces prin care persoane competente, independente colectează și evaluează probe pentru a-și forma o opinie asupra gradului de corespondență între cele observate și anumite criterii prestabilite. (cf. fr. audit) Vezi definitia »