ANOFELOGÉN, -Ă adj. (Despre terenuri, bălți) Care constituie un focar de dezvoltare a țânțarilor anofeli. [< fr. anophélogène]. Vezi definitia »

ANTIGÉN, antigeni, s. m. Substanță de natură proteică, determinând, la introducerea în organism, apariția unui anticorp. – Din fr. antigène. Vezi definitia »

FLUORÉN s. m. hidrocarbură aromatică polinucleară, folosită în diverse sinteze organice. (< fr. fluorène) Vezi definitia »

HISTOGÉN, -Ă I. adj. care dă naștere la noi țesuturi. II. s. n. 1. grupare de celule meristematice generatoare de țesuturi. 2. orice substanță capabilă a favoriza dezvoltarea sau regenerarea unui țesut. (< fr. histogène) Vezi definitia »

PROTOBITÚMEN s.n. Bitumen în stare de formare, reprezentând prima fază de transformare a materiei organice în petrol. [< germ. Protobitumen]. Vezi definitia »