ÎNȘIRÁ, înșír, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza în șir, a (se) alinia. 2. Tranz. A trece un fir prin mărgele, pentru a face un șirag; a face șirag. ◊ Expr. (Refl.) Înșiră-te (sau înșir'te) mărgărite, formulă prin care se arată că un basm continuă. 3. Refl. Fig. A se succeda, a se perinda. 4. Tranz. Fig. A expune, a povesti urmând un anumit șir de idei, de fapte etc.; a enumera. ◊ Expr. A înșira moși pe groși (sau verzi și uscate) = a spune tot felul de lucruri fără importanță și fără o succesiune logică; a pălăvrăgi. 5. Tranz. A trece, rând pe rând, prin diferite locuri, situații etc.; a lua la rând, la șir. – Din loc. adv. în șir. Vezi definitia »

ENUMERÁ vb. tr. a număra unul câte unul; a înșira. (< fr. énumérer, lat. enumerare) Vezi definitia »

SPERÁ vb. I. intr., tr. A avea speranță, a nădăjdui. [P.i. sper, 3,6 -ră, conj. -re. / < lat. sperare, cf. it. sperare]. Vezi definitia »

DEGENERÁ vb. intr. 1. a se depărta de tipul primar, pierzând din calități, din valoare. 2. (fig.) a se schimba în rău; a se degrada, a decădea. (< fr. dégénérer, lat. degenerare) Vezi definitia »

prierá, prieréz, vb. I (reg.) 1. (despre turmele de oi) a duce prima oară la pășune, pe munte. 2. a uda, a stropi (în ziua de proar). Vezi definitia »