EPUIZÁRE, epuizări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) epuiza; terminare, isprăvire. 2. Operație de îndepărtare cu ajutorul pompelor a apelor din interiorul unei săpături sau al unui batardou în vederea executării unor lucrări de construcții. 3. Pierdere a capacității funcționale a unui organ, a unui sistem sau a întregului organism în urma unei solicitări excesive; extenuare, oboseală, uzură [Pr.: -pu-i-] – V. epuiza Vezi definitia »

DETOXIFICÁRE, detoxificări, s. f. Acțiunea de a detoxifica și rezultatul ei. – V. detoxifica. Vezi definitia »

DELIRICIZÁRE, deliricizări, s. f. Pierdere sau înlăturare a lirismului. – Des¹- + liricizare. Vezi definitia »

STÂLPÁRE, stâlpări, s. f. (Pop.) Ramură verde, crenguță înfrunzită; spec. ramură înfrunzită de salcie care se împarte ortodocșilor la biserică, în duminica Floriilor. – Probabil lat. *stirparia (< stirps, -is). Vezi definitia »

FOTOREPRODÚCERE s.f. Reproducere pe cale tipografică a clișeelor pentru tipar. [După fr. photoreproduction]. Vezi definitia »