Definita cuvantului înverșunare
ÎNVERȘUNÁRE, înverșunări, s. f. Acțiunea de a (se) înverșuna și rezultatul ei; îndârjire. – V. înverșuna.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu înverșunare
nepovățuíre s.f. (înv.) lipsă de îndrumare sau îndrumare greșită. Vezi definitia »
RECUNOÁȘTERE s.f. Acțiunea de a recunoaște și rezultatul ei. ♦ (Jur.) Act prin care un copil născut în afara căsătoriei dobândește o condiție juridică asemănătoare celei a copilului născut în căsătorie. [< recunoaște]. Vezi definitia »
CONTEINERIZÁRE s.f. v. containerizare. Vezi definitia »
TRIPLÁRE s.f. Acțiunea de a tripla și rezultatul ei. ♦ Depășire a unui vehicul, de orice fel, de către un autovehicul, atunci când acela este angajat în depășirea unui alt vehicul, oprit sau în mers, dacă prin această manevră se trece peste axa care desparte cele două sensuri de circulație ale drumului. [< tripla]. Vezi definitia »
șicuíre, șicuíri, s.f. (înv.; despre militari) așezare în ordine de bătaie. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z