MÂNĂTÓR, -OÁRE, mânători, -oare, s. m. și f. Persoană care mână vitele; cioban care dă oile la strungă; strungar. ◊ (Adjectival) Câine mânător = câine de vânătoare care adulmecă și urmărește vânatul. – Din mâna + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »

SUCITÓR, sucitoare, s. n. 1. Sul neted de lemn, cu care se întinde și se subțiază foaia de aluat pentru plăcintă, tăiței, etc.; vergea. 2. Dispozitiv de lemn sau de metal la ferăstrău, la războiul de țesut etc., care, prin învârtire, slăbește sau strânge o legătură. – Suci + suf. -tor. Vezi definitia »

AFIȘÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care lipește afișe. II. s. n. dispozitiv pe care apar caractere alfanumerice comandate electric. (< fr. afficheur) Vezi definitia »

EDIFICATÓR, -OÁRE, edificatori, -oare, adj. Care edifică (2), care lămurește în mod convingător. – Din fr. édificateur, lat. aedificator, -oris. Vezi definitia »

scârnăvitór, scârnăvitoáre, adj. (înv.) care (se) scârnăvește. Vezi definitia »