pre- Pref. verbal care indică repetiția sau insistența. Lat. per-, cf. de ex. săra „a pune sare”, față de a presăra „a împrăștia” sau „a risipi” linge „a da cu limba” față de a prelinge „a picura”. S-a confundat formal cu pre- ‹ lat. prae-, frecvent în formații neologice și mai rar în formații tradiționale, care arată anterioritatea: cf. seară „amurg”, preseară „ajun”. Din cauza asemănării, a substituit uneori pref. sl. prĕ-, cf. pribeag, primejdie, prisacă (Nandriș, R. istorică rom., II, 407; Rosetti, II, 45). Vezi definitia »

ȚEVUÍRE, țevuiri, s. f. Acțiunea de a țevui și rezultatul ei. – V. țevui. Vezi definitia »

DECELÁRE, decelări, s. f. Acțiunea de a decela și rezultatul ei. – V. decela. Vezi definitia »

vâjiitoáre s. f. (pl. vâjiitori) Vezi definitia »

ASERVÍRE, aserviri, s. f. Acțiunea de a aservi și rezultatul ei; supunere, subjugare, robire. Vezi definitia »