bandít (bandíți), s. m. – Tîlhar, răufăcător. It. bandito, de unde și fr. bandit. – Der. banditesc, adj.; banditism, s. n. Vezi definitia »

DURUÍT, dăruituri, s. n. Faptul de a durui; zgomot produs de ceva care duruie; huruit, huruitură, duruitură. – V. durui. Vezi definitia »

TIOHĂÍT, -Ă, tiohăiți, -te, adj. v. TIOHĂI. – [Sinonime, Ortografic, DAR, DLRM] Vezi definitia »

isțelít, -ă, adj. (înv.) 1. vindecat, mântuit. 2. îndreptat, reparat. Vezi definitia »

WHITE-SPÍRIT UÁIT-/ s. n. produs obținut la distilarea țițeiului, între benzină și petrolul lampant, folosit ca solvent în vopsitorie și în industria lacurilor, precum și drept carburant special. (< engl. white-spirit) Vezi definitia »